Kinetoterapia în stimularea senzorio-motorie a copilului cu paralizie cerebrală

Kinetoterapia în stimularea senzorio-motorie a copilului cu paralizie cerebrală este foarte eficientă

Elaborarea programelor de stimulare a posturii corporale la copilul cu paralizie cerebrală impune respectarea unor principii metodice ale reeducării neuromotorii, care includ şi principiile generale ale kinetoterapiei.

Asfel:

obţinerea relaxării musculaturii spastice şi corectarea posturală au precedat programele de stimulare senzorio-motorie;

 – pentru realizarea fără efort a schemelor de mişcare dorite, este necesară poziţionarea corectă a copilului spastic;

 – se evită apariţia oboselii, prin controlul funcţiilor vitale şi prin verificarea adaptării copiilor la efortul solicitat (mai ales la copiii cu comiţialitate);

tratamentul este gradat progresiv, de la uşor la greu, de la simplu la complex, de la cunoscut la necunoscut, de la obişnuit la neobişnuit, de la un lucru deprins la altul nedeprins, de la sporadic la sistematic;

se evită apariţia şi persistenţa durerii, atât pe parcursul programului kinetic, cât şi  după;

pentru executarea corectă a programelor de stimulare a posturii corporale sunt utilizate mişcările şi activităţile pe care copilul le foloseşte în activităţile obişnuite.

kinetoterapieProgramele de stimulare senzorio-motorie utilizate la sugarii cu tulburări de coordonare centrală grave, respectiv paralizie cerebrală infantilă, sunt structurate în funcţie de rezultatele obţinute la testarea motricităţii primare şi a vârstei motorii, prin reacţia de postură, a nivelurilor de evoluţie motrică şi a funcţiei motorii grosiere. Adaptarea tehnicilor specifice în timpul fiecărei şedinţe se realizează în funcţie de starea pacienţilor, de dispoziţia acestora la fiecare şedinţă, de capacitatea de adaptare la efort şi, nu în ultimul rând, de relaţia terapeut-familie.

Programele de kinetoterapie utilizează inițial tehnici şi manevre de „decontracturare automată” şi corectare posturală, pentru activarea atât a mecanismelor posturale locale, la nivelul membrelor superioare, cât şi a celor globale, la nivelul axului corpului şi capului. Astfel, este permisă activarea şi derularea mişcărilor în condiţii cât mai apropiate de normal. Manevrele constau în alungirea grupelor musculare agoniste şi antagoniste spastice, fără tendinţa de a învinge contracturile predominante prin întinderi lente, ci de a determina „decontracturarea automată” a acestora, pentru a corecta posturile iniţiale şi a dirija apoi mişcările fără rezistenţă. Manevrele sunt executate cu blândeţe, fără depăşirea pragului de excitabilitate a proprioceptorilor (depăşirea acestuia declanşează apariţia contracturii).

Autori:

Kinetoterapeut dr. Daniela Stanca

Prof. CFM princip. dr. Elena Căciulan

Centrul de recuperare medicală KINETODEMA

www.kinetodema.ro

Related Posts

Facebook

Get the Facebook Likebox Slider Pro for WordPress