Calciul în alimentaţia copiilor

Autor:

Dr. Delia CHIRA
Medic specialist pediatru

Calciul este unul dintre mineralele indispensabile organsimului  începând de la naştere şi până la bătrâneţe, asigurând împreună cu fosforul rezistenţa oaselor şi dinţilor dar şi contracţia celulelor musculare  precum şi transmiterea impulsurilor nervoase.

Cantitatea de calciu din organsim precum şi doza zilnică necesară diferă foarte mult în funcţie de vârstă; spre exemplu, nou-născutul are aproximativ 30 g de calciu în cea mai mare parte încorporat în oase, pe când  la adult ajunge la o cantitate de 1-1,5 kg de calciu (peste 99%  este concentrat în oase), fiind astfel cel mai bine reprezentat element mineral. Anual în jur de 20% din calciul existent în organism este înlocuit.

Care sunt rolurile calciului în organsim:

  • contribuie împreună cu fosforul la formarea şi consolidarea oaselor şi dinţilor sub acţiunea directă a vitaminei D fără de care absorbţia calciului nu se poate realiza; pentru un rezultat optim trebuie să existe un raport de 2 la 1 între calciu şi fosfor.
  • contracţia întregului sistem muscular, inclusiv a inimii, creşte ritmul cardiac şi prin aceasta asigură oxigenarea optimă a tuturor ţesuturilor, împreună cu magneziul un alt mineral deosebit de important;
  • transmiterea impulsurilor nervoase, contribuind astfel la bună funcţionare a sistemului nervos;
  • creşterea capacităţii de apărare a organismului;
  • participare activă la unele procese metabolice, favorizând inclusiv absorbţia fierului şi a vitaminei B12;
  • scăderea intensităţii manifestărilor alergice;
  • contribuie la procesul de coagulare prin activarea fibrinei.

Necesarul de calciu:

– cea mai mare nevoie de calciu este în primii ani de viaţă atunci când ritmul de creştere este foarte accelerat iar pentru soliditatea oaselor şi dinţilor este nevoie de un aport suficient de calciu, de preferinţă provenit din alimentaţie şi nu din suplimente;

– în primele 6 luni necesarul (250mg /zi) este asigurat de laptele de mamă care-i oferă bebeluşului toţi nutrienţii necesari; în cazurile în care alăptarea nu este posibilă formulele de lapte praf sunt soluţia viabilă, fiind  îmbogăţite cu calciu şi vitamina D în doze corespunzătoare ; nu uitaţi de Vitamina D, absolut necesară pentru absorbţia calciului, indiferent de tipul de lapte administrat; laptele de vaca deşi are un conţinut mare de calciu, nu este indicat la vârstă atât de mică, datorită unui raport necorespunzător calciu/fosfor;

– după vârsta de 6 luni pe lângă lapte sunt şi alte alimente bogate în calciu care se oferă bebeluşului (iaurt, brânză de vaci, gălbenuş de ou, legume verzi, peşte, etc), astfel încât în majoritatea cazurilor necesarul este acoperit prin alimentaţie şi nu sunt necesare suplimentele de calciu; acestea pot fi necesar a fi administrate atunci când cantitatea de lapte per 24 de ore este sub 400 ml iar restul alimentelor bogate în calciu sunt slab reprezentate sau absente;

– între 1 şi 3 ani, necesarul este în jur de 500 mg zilnic, cantitate relativ uşor de acoperit avand în vedere că 250 ml lapte furnizează 300 mg calciu; de aceea şi la această vârstă se recomandă 400-500 ml de lapte zilnic, pe lângă alte produse lactate;

– între 4 şi 8 ani, cantitatea de calciu creşte la 800 mg pe zi, uşor de furnizat dacă alimentaţia este echilibrată; atenţie la băuturile carbogazoase, la cacaoa  adăugată în lapte care scad absorbţia de calciu chiar dacă aportul a fost unul corespunzător;

– peste vârsta de 9 ani, necesarul se apropie de cel al adultului, respectiv 1300 mg zilnic; această perioadă este deosebit de importantă, cele mai mari carenţe în alimentaţie se înregistreză după debutul pubertăţii când alimentaţia adolescenţilor este haotică, bazată pe un orar neregulat al meselor şi cu dezechilibre majore între principalele grupe de alimente.

Related Posts

Facebook

Get the Facebook Likebox Slider Pro for WordPress