Ce înseamnă paranoia

 Conceptia clasică despre paranoia se referă la un sindrom delirant durabil, persistent, puternic, care poate induce apropiaţii, îi poate convinge sau manipula. Este păstrată claritatea gândirii şi a activităţii, nu este deteriorată personalitatea, ideaţia delirantă putând fi suficient de realistă pentru a fi crezută de către persoana

indusă (folie a deux ). Temele delirante sunt persecutorii, de gelozie, de grandoare, hipocondriace. Există tipul erotomanic-delirul de a fi iubit de o persoană importantă, sau delirul somatic de infestare (parazitoza delirantă) asociată cu alcoolismul cronic care amplifică şi delirul de gelozie (sindromul Otello). Aceste idei delirante nu sunt bizare, sunt legate de viaţa reală (a fi urmărit, a fi iubit de la distanţă, a fi puternic şi invidiat, a suferii de o boală, etc.) dar ele nu sunt efectul unor substanţe sau al unei boli.

Secundar ideaţiei delirante apare comportamentul delirant, inadecvat paralel cu realitatea,care duce la suferinţă datorită problemelor inter umane, respingerii sociale, nereuşita scopurilor propuse. Alte simptome care însoţesc temele delirante sunt: raptuşurile impulsive, chiar violente secundare plasării delirului în situaţiile vieţii reale a pacientului. Acesta devine iritabil, irascibil, ostil, suspicios, necooperant, interpretativ,cu tendinţă la izolare socială sau acţiuni  antisociale, agresivitate conjugală sau comportament inadecvat în funcţie de tema delirantă (erotomanul este convins că vedeta de cinema nu-i răspunde pentru că nu este lăsată, nu pentru că nu-l iubeşte). Când două sau mai multe persoane au acelaşi delir creat de una dintre ele, vorbim despre delirul indus (folie a deux).

Cauzele acestei boli nu sunt cele ale schizofreniei fiind altă afecţiune.

Există trăsături paranoide, suspiciozitatea excesivă, tendinţa de a interpreta tematic realitatea, tulburări paranoide la rude de gradul 1 la cei cu tulburare delirantă tip paranoia. Dacă se suprapune personalităţii premorbide, un context nefavorabil economic, educaţional, izolare socială îndelungată, necunoaşterea

limbii la, emigranţi, detenţie prelungită, creşte riscul apariţiei bolii. Tulburarea debutează la vârsta adultă sau spre vârste înaintate.Cu  cât debutul este mai precoce, cu atât evoluţia poate fi mai bună. Pacientul este progresiv dominat de delir, evită ajutorul psihiatric, ceea ce agrvează boala, până la riscul suicidului sau al atacului altor persoane ceea ce necesită internare, chiar nevoluntară.

Evoluţia favorabilă poate fi influenţată pozitiv şi de prezenţa partenerului de cuplu a unor factori externi interumani, sau de sexul feminin al pacientului. Medicaţia este foarte utilă cât şi încrederea în medicul psihiatru.

Dr. Emilia Tint Medic primar psihiatru

Dr. Emilia Tint Medic primar psihiatru

Related Posts

Facebook

Get the Facebook Likebox Slider Pro for WordPress