Rolul Terapiei Ocupaționale în reabilitarea pacienților cu afecțiuni musculo-scheletale

Daiana Popa

  • Secretar General al Societății Române de Reabilitare Medicală
  • Președinte onorific APTOR (Asociația pentru Terapie Ocupațională din România)

Terapeutul ocupațional va instrui pacientul și familia cu privire la importanța utilizării adaptărilor și modificărilor mediului, care permit desfășurarea activităților ocupaționale în condiții de confort, cu minimum de prejudicii la nivelul articulațiilor, precum și alternativele de a executa sarcini din sfera vieții de zi cu zi,  pentru a minimiza stress-ul articular.

Principiile de protecție articulară constau într-un set de măsuri menite să reducă durerea și deformările articulare la pacienții cu suferințe musculo-scheletale. Obiectivul principiilor de protecție articulară, este acela de a reduce încărcarea articulațiilor vulnerabile, dezvoltând strategii pentru prezervarea integrității articulare, evitarea durerilor în cursul activităților și reducerea inflamației locale. O mențiune aparte trebuie făcută cu privire la indicarea activităților la pacienții cu poliartrită reumatoidă. În timpul activităților recreative, lucrative și de autoîngrijire, se vor aplica principiile protecției articulare, menționate mai sus. Activitățile trebuie să fie nonrezistive, să promoveze mobilizarea articulației pe toată amplitudinea arcului de mișcare și să crească rezistența musculară.  Utilizarea tricotatului, croșetatului și a altor tipuri tradiționale de lucru manual trebuie, în principiu, evitată la acești pacienți, deoarece necesită contracții statice prelungite ale mușchilor mâinii și favorizează deviația cubitală și subluxația articulației radiocarpiene. Antrenamentul pentru activitățile cotidiene, incluzând activitățile de autoîngrijire și casnice, constituie o parte importantă a programului de reabilitare pentru pacienții cu poliartrită reumatoidă. Activitățile de autoîngrijire trebuie efectuate până la limita oboselii și a durerii, chiar și în stadiile acute precoce. În timpul activităților cotidiene, toate articulațiile trebuie mobilizate pe amplitudinea maximă, folosind contracții musculare cu efect tonizant. De exemplu, ștersul prafului de pe suprafețe se va face cu ajutorul unei mănuși de pânză, ținând degetele întinse și evitând astfel, contracția statică prelungită și forțele de deformare, care apar atunci când bolnavul ține o cârpă de praf în mână. Pozițiile care fac să predomine forțele interne la nivelul mâinii, cum este priza strânsă, sau cele în care predomină forțele externe, cum este gestul de a sprijini bărbia cu fața dorsală sau laterală a degetelor, contribuie la deformare și trebuie evitate. Presiunea pe fața laterală dinspre police a degetelor, trebuie de asemenea evitată, aceasta contribuind la deviația radială a degetelor. Când se ridică în picioare, pacientul va fi instruit să se sprijine pe palme, încărcând greutatea corpului pe articulațiile radiocarpiene,  și ținând degetele întinse. Se va evita presiunea excesivă și de durată pe pulpa policelui, care favorizează dislocarea articulației policelui, cum se întâmplă în cursul unor activități casnice. Pacientul va fi instruit să folosească o mecanică corectă a corpului, în timpul activităților zilnice. Se va recomanda utilizarea articulațiilor celor mai puternice pentru diferite activități. Ridicarea greutăților se va face utilizând genunchii și șoldurile și nu coloana vertebrală. Pentru transportul unor obiecte grele se va folosi rularea acestora pe masă sau podea, mai degrabă decât ridicarea lor. Se va evita menținerea articulațiilor în poziții fixe, prelungite. Contracțiile musculare susținute sunt obositoare și pot contribui la subluxația și dislocarea articulațiilor.  Se vor evita acele activități ce nu poate fi oprite imediat,  dacă se dovedesc a fi prea solicitante. În timpul urcării și coborârii scărilor, balansul ortostatic trebuie să fie suficient de bun pentru a permite scurte pauze de odihnă. Când bolnavul se transferă din pat în scaunul rulant, se va recomanda folosirea scândurii de transfer, pentru a ușura activitatea și a permite oprirea acesteia dacă bolnavul se obosește. În timpul mersului sau a transportării unor obiecte, se vor recomanda scurte pauze pentru odihnă. Un anumit discomfort în cursul activității trebuie tolerat, dacă el dispare rapid în cursul repausului. Dacă însă durerea persistă mai mult de o oră după încetarea activității, este semn că acea activitate este prea solicitantă pentru pacient, urmând să fie suprimată sau modificată.

Conservarea energiei și simplificarea activităților

Una dintre cele mai importante recomandări ce se fac în artrite este menținerea unui echilibru între repaus și activitate. Se consideră că sunt necesare 10-12 ore de odihnă zilnic, incluzând și 1-2 ore la prânz. În cursul activităților cotidiene se recomandă pauze scurte, de 5-10 minute. Se consideră adecvat un raport de 5-10 minute de repaus la fiecare 20 de minute de activitate. În acest fel energia va fi conservată, permițând bolnavului să desfășoare un număr mai mare de activități în cursul zilei. Activitățile cotidiene se vor desfășura conform unui plan în care activitățile mai ușoare vor fi alternate cu cele grele. Alte sugestii pentru conservarea energiei ar fi: evitarea aplecării și încovoierii coloanei, utilizând tije speciale cu mâner lung pentru apucarea obiectelor, sau renunțarea la activități casnice laborioase, folosind semipreparate. Munca va fi simplificată pe cât posibil. Se vor găsi pozițiile cele mai confortabile în cursul desfășurării activităților. Se va promova o postură corectă în șezând, cu un suport adecvat al spatelui, menținerea genunchilor si șoldurilor la 90 de grade cu plantele sprijinite pe sol.  Se va evita ortostatismului prelungit în timpul  activităților casnice. Mediul domestic trebuie amenajat astfel încât să faciliteze participarea la activități casnice și de autoîngrijire fără a se expune la eforturi excesive, poziții incomode, risc de traumatisme. Aceleași principii prezentate mai sus, se vor aplica și în timpul desfășurării activităților profesionale. Va fi necesară o analiză a gesturilor profesionale la care se vor aplica principiile conservării energiei și ale protecției articulare. Atunci când este cazul, se va recomanda o schimbare a locului de muncă.

Ortezarea și prescrierea dispozitivelor de asistență

Ortezarea are ca obiective: punerea în repaus a articulațiilor dureroase și inflamate, stabilizarea  acestora și corectarea deformărilor și atitudinilor vicioase.

Cel mai adesea, ortezarea se indică pentru pumn și degete, dar atunci când este necesar, se vor prescrie orteze și pentru coloana cervicală sau lombară, cot, genunchi și gleznă. Ele trebuie confecționate corect, din materiale adecvate pentru a nu crește stressul mecanic pe articulațiile învecinate. De exemplu orteza pentru articulația radiocarpiană poate crește stressul pe articulațiile MCF. Există câteva tipuri de orteze care se indică mai frecvent la bolnavii cu poliartrită reumatoidă, cum sunt atela volară de repaus – indicată în sinovita articulației radiocarpiene, degetelor și policelui, orteza pentru stabilizarea articulației radiocarpiene, care imobilizează articulația radiocarpiană, dar permite mobilitatea articulațiilor metacarpofalangiene, orteza de protecție pentru articulațiile metacarpofalangiene,  împotriva devitației cubitale și a subluxației palmare, sau orteza pentru posturarea deviației cubitale, care previne deviația ulnară și menține aliniamentul corect al articulațiilor metacarpofalangiene,  în cursul penselor și prizelor.

Tot de domeniul terapiei ocupaționale ține prescrierea și antrenamentul pentru folosirea diferitelor dispozitive de asistență, cum ar fi: facilitarea prizelor, folosind instrumente și mânere adaptate, compensarea limitării mobilității articulare utilizând tije pentru îmbrăcare, prevenirea stressului mecanic ce provoacă deformările articulare utilizând robinete cu manete lungi, sau evitarea contracțiilor statice prelungite cu ajutorul unui suport de carte în timpul cititului, sau a unor dispozititve cu care se fixează vasul sau paharul, etc. Pentru prevenirea accidentelor casnice se vor recomanda bare de sprijin la intrarea în cadă, covorașe adezive antiderapante în baie și în cadă, etc. Pentru asistarea mersului, se vor prescrie bastoane, cârje, cadre de mers,  încălțăminte adaptată sau fotolii rulante.

Dispozitivele de asistență care substituie pierderea de mobilitate nu trebuie folosite în exces, deoarece activitățile zilnice sunt un mijloc de menținere a mobilității articulare. Datorită caracterului cronic  evolutiv, cu pusee inflamatorii al multor afecțiuni reumatice, prescrierea dispozitivelor  de asistență se va face pentru perioadele de acutizare, în timp ce, în afara acestora, bolnavii vor fi încurajați să utilizeze la maximum mobilizarea articulară pe unghiurile funcționale.

Related Posts

Facebook

Get the Facebook Likebox Slider Pro for WordPress