Recuperarea medicala după traumatisme sau intervenții chirurgicale ortopedice

 

Autor:

Dr. Crina ILIEȘ

  • Medic specialist Recuperare Medicală
  • Șef secție Recuperare
    Polaris Medical

 

 

Recuperarea după traumatisme sau intervenţii chirurgicale ortopedice trebuie să înceapă cât mai devreme, să fie adaptată fazei clinice existente: acut, subacut, cronic. Imediat ce pacientul este considerat stabil, poate fi preluat într-un departament de recuperare, în regim de internare, iar apoi poate efectua procedurile de recuperare în regim ambulator.

Prima etapa în recuperarea medicală este stabilirea unui diagnostic clinico-funcțional corect și complet al tuturor funcțiilor organismului pacientului, pentru a putea elabora un plan de recuperare individualizat.

Aceste evaluari inițiale depind de tipul de traumatism, severitatea acestuia, intervențiile chirurgicale efectuate, intervalul de timp de la traumatism, perioada de imobilizare, vârsta pacientului, patologiile asociate etc, acestea pot cuprinde, în funcție de recomandarea medicului de reabilitare:

  • Consulturi interdisciplinare: cardiologie, neurologie, psihologie, psihiatrie, medicina internă, gastroenterologie, reumatologie, diabet și boli de nutriție etc.
  • Investigații paraclinice: analize de laborator, radiografii, ecografii, RMN/CT, evaluare ENG/EMG etc.

Cu ajutorul acestor evaluari, se poate realiza un plan de recuperare personalizat, în funcție de capacitatea funcționala a pacientului, cu scaderea riscului de subdozare sau supradozare a efortului, cu scaderea gradulului de anxietate, pacientul simțindu-se în siguranță, obținându-se astfel și o mai bună participare la programul de recuperare.

Obiectivele recuperării post traumatism, intervenții chirurgicale ortopedice, sunt:

l  Controlul durerii și al inflamației;

2 Prevenirea sau controlul complicatiilor cauzate de imobilizare: tromboze, redori articulare, hipotrofie musculară, decondiționare cardiovasculară, leziuni de decubit, pneumonii de staza, grad scăzut de independență, durere, depresie, augmentarea altor comorbiditati in contextul imobilizarii, cresterea riscului de mortalitate;

3 Refacerea parametrilor funcționali ai segmentului afectat: forța, rezistența, amplitudinea optima de mișcare;

4 Menținerea în condiții optime a materialului de osteosinteză (tija, placa, șuruburi, proteze etc.), în funcție de tipul de intervenție realizat;

5 Deprinderea pacientului cu transferurile (în/din pat, fotoliu rulant) și mersul cu ajutorul dispozitivelor de mers (cadru, baston, cârja); acestea fiind recomandate în funcție de patologia și evoluția pacientului;

6 Reluarea și efectuarea mersului în functie de protocolul terapeutic, cu încarcare graduală, atent monitorizată. Pacientul este informat și învățat să evite anumite posturi, mișcari care sunt îi sunt contraindicate;

7 Refacerea stării funcționale a pacientului, cât mai aproape posibil de statusul dinaintea traumatismului.

8 Recuperarea activităților cotidiene: capacitatea de autoîngrijire (deplasat, spălat, pieptănat,alimentat, îmbracat etc);

9 Creșterea independenței funcționale – dobandirea unui grad maxim de independență;

l0 Un grad cât mai crescut de calitate a vieții pacientului, cu reinserție familială, profesională și socială.

Related Posts

Facebook

Get the Facebook Likebox Slider Pro for WordPress