spot_img

GLAUCOMUL

Glaucomul este o boală degenerativă multifactorială, caracterizată de pierderea progresivă a fibrelor nervului optic, unde presiunea intraoculară crescută reprezintă factorul major de risc. Glaucomul începe cu o pierdere subtilă a vederii laterale (vederii periferice) -este un hoţ al vederii.

Dacă glaucomul nu este diagnosticat şi tratat, acesta poate progresa până la pierderea vederii centrale şi orbire.
În toată lumea, glaucomul este principala cauză de orbire ireversibilă. De fapt, aproximativ 6 milioane de oameni orbesc de la această boală. Conform unei estimări, doar în Statele Unite, peste 3 milioane de oameni au glaucom. Totuşi, jumătate dintre persoanele cu glaucom, ar putea să nu ştie că suferă de această maladie. Motivul pentru care nu sunt conştienţi este faptul că la început, glaucomul nu provoacă nici un simptom, iar pierderea ulterioară a vederii laterale (vederii periferice) nu este, de obicei, resimţită.
În ultimii 30 de ani neurologii au utilizat neuroprotecţia în tratarea bolilor sistemului nervos. Neuroprotecţia se referă la încetinirea sau stoparea morţii celulelor neuronale cu conservarea funcţiilor fiziologice ale acestora. Deşi au fost identificaţi în laborator numeroşi agenţi terapeutici, foarte puţini şi-au demonstrat utilitatea practică.

În cazul bolii glaucomatoase, definită ca o boală multifactorială, neurodegenerativă, progresivă, caracterizată prin moartea celulelor ganglionare la nivel retinian, pierderea axonilor de la nivelul nervului optic, a neuronilor din corpul geniculat lateral şi de la nivelul cortexului optic, opţiunile terapeutice pentru neuroprotecţie au suferit numeroase schimbări de-a lungul timpului.

Se ştie că tensiunea intraoculară crescută reprezintă principalul factor de risc în declanşarea şi progresia glaucomului primitiv cu unghi deschis (GPUD). Presiunea intraoculară crescută determină moartea iniţială a celulelor ganglionare retiniene cu apariţia unei degenerescenţe secundare autoinduse a celulelor ganglionare retiniene care are un rol decisiv în progresia neuropatiei optice glaucomatoase, chiar în condiţiile în care acţiunea factorului declanşator (tensiunea intraoculară) s-a normalizat.

GPUD nu este numai o boala oculară, este o afecţiune neurodegenerativă progresivă, în care presiunea intraoculară crescută reprezintă doar unul din factorii de risc; neuroprotecţia în glaucom se referă la încetinirea , prevenirea şi/ sau anularea morţii celulare.

Există argumente pentru includerea conceptului de neuroprotecţie în tratamentul glaucomului: mulţi pacienţi cu tensiune intraoculară crescută nu dezvoltă niciodată alterări de tip glaucomatos ale nervului optic, există pacienţi cu glaucom care nu au tensiuni intraoculare crescute; din punct de vedere statistic, la majoritatea pacienţilor, câmpul vizual continuă să se degradeze în ciuda normalizării tensiunii intraoculare; glaucomul avansat progresează mai rapid decat cel incipient chiar în condiţiile în care tensiunea intraoculară scade la valori statistic normale. Aceste observaţii arată existenţa unor mecanisme suplimentare în procesul de degradare a funcţiilor nervului optic.

În principiu, neuroprotecţia în cazul bolii glaucomatoase, se impune chiar din stadii incipiente ale afecţiunii, cu atât mai precoce cu cât riscul de progresie este mai mare şi constă în neutralizarea unor factori toxici de natură neuronală şi favorizarea acţiunii unor factori antiapoptotici şi reparatori la nivel local.

Apar alterări ale producerii de neurotrofine, se generează radicali liberi în condiţiile existenţei stresului oxidativ (administrarea de antioxidanţi are un rol benefic în limitarea morţii celulelor ganglionare), apare deprivarea de factori neurotrofici, excitotoxicitatea produsă prin excesul de glutamat, reacţii imune aberante, se formează placa de amiloid.
În domeniul neuroprotecţiei, numeroase molecule şi-au dovedit eficacitatea:

Forskolina– o substanţă extrasă din Coleus Forskohli- are o acţiune neurotrofică, acţionând direct prin creşterea nivelului de neurotrofine şi pe exprimarea la nivelul membranelor celulelor ganglionare a receptorilor specifici acestor neurotrofine.
Homotaurina– o substanţă extrasă din alge marine, împiedică formarea plăcii de beta amiloid şi inhibă excitotoxicitatea glutamatului.
Carnozina –un puternic antioxidant ce acţionează de asemenea, pe excitotoxicitatea glutamatului

Este important să acţionăm pe toate căile patogenetice pentru a încetini şi chiar stopa evoluţia glaucomului!

Pentru a preveni orbirea, pacientul glaucomatos ar trebui să primească soluţii hipotonizante pentru normalizarea presiunii intraoculare şi un produs cât mai complex pentru neuroprotecţie!

În plus pentru asigurarea calităţii vieţii pacientului glaucomatos trebuie asociată terapiei antiglaucomatoase topice o lacrimă artificială cu efect antiinflamator şi trofic! De ce? Pentru că terapiile cronice pe bază de colire hipotonizante pot determina o hiperemie conjunctivală şi o modificare a epiteliului cornean datorită utilizării conservantului, dar şi mecanismului de acţiune a unor principii active.

Lacrimile artificiale cu aminoacizi, hialuronat de sodiu şi extract uscat de Echinacea purpurea reduc simptomele de hiperemie oculară şi protejează epiteliul cornean la pacienţii glaucomatoşi ce primesc colire hipotonizante.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Parteneri

Karl Storz
Dopple Herz
icmed
Karl Storz

Medinst