Comunicarea în practica medicală. Eficientizarea comunicării cu pacientul – o necesitate

STYL5084 Ph. Mihaela Gabor Naidin, manager marketing, Clinicco Braşov

Cred că tuturor ni s-a întâmplat la un moment dat să rămânem fără cuvinte în faţa celui din faţa noastră şi să avem sentimentul de dificultate în a ne exprima punctul de vedere într- un mod cât mai clar şi cât mai corect. Aceasta este o situaţie în care nu prea ne dorim să fim şi important este că, indiferent cine ne este interlocutorul să găsim acele cuvinte/comportamente prin care să putem transmite într-un mod eficient mesajul, informaţia, starea. Prin comunicare, omul modern se analizează pe sine, îi analizează pe cei cu care se află în interacţiune şi – în ultimă instanţă – poate găsi un mod propriu de investigare a lumii care-l înconjoară.
Partea de comunicare în mediul medical necesită mai multă atenţie datorită faptului că aceasta are în centru pacientul, care se prezintă în plină suferinţă şi incertitudine în faţa medicului.

Comunicarea este cel mai important lucru în stabilirea relaţiei cu pacientul, cu aparţinătorii şi cu ceilalţi membri ai echipei medicale. „A şti să asculţi este prima condiţie a unui dialog”. Comunicarea reprezintă un ansamblu de cuvinte şi gesturi prin intermediul cărora se transmit şi primesc mesaje. Ca proces important în actul medical, comunicarea este un proces activ de transmitere şi recepţionare de informaţii, în care cel puţin unul dintre partenerii de comunicare trebuie să aibă abilităţi de ascultare activă, înţelegere a mesajului şi de a răspunde unor întrebări, interpretare a limbajului nonverbal, motivare a interlocutorului pentru ca acesta să susţină conversaţia. Există trei componente ale comunicării prin intermediul cărora transmitem informaţii către ceilalţi: verbală, non-verbală şi paraverbală. Dintre acestea, nivelul logic (deci cel al cuvintelor) reprezinta doar 7% din totalul actului de comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteza de rostire…) si 55% la nivelul non-verbal (limbajul corpului). A-i asculta pe pacienţi este la fel de important ca şi a vorbi cu ei! Indiferent de specialitatea pe care o are medicul, atunci când trebuie să comunice cu pacientul pe care îl tratează, acesta trebuie să fie atent la ce spune şi, mai ales, cum spune. Pentru realizarea unei comunicări eficiente are nevoie de timp suficient pentru a stabili o relaţie cu bolnavul. Empatia în comunicare este şi ea extrem de importantă, deoarece cu ajutorul ei medicul poate înţelege mai bine prin ce stări trece pacientul şi îl poate încuraja să se exprime deschis şi neîngrădit. Calitatea informaţiilor obţinute de medic în timpul consultaţiilor este strâns legată de abilităţile de comunicare ale medicului şi ale pacientului.

Relaţia medic-pacient constituie una dintre aspectele fundamentale cu care se ocupă psihologia medicală. În practica medicală comunicarea are şi un rol terapeutic şi uneori ne îndreaptă şi către psihologia medicală.Conform P.Popescu-Neveanu, psihologia medicală este “ştiinţa care studiază psihologia bolnavului şi a relaţiei sale cu ambianţa, legaturile sale subiective cu pesonalul medico-sanitar şi cu familia; ea priveşte bolnavul nu numai din punct de vedere al organismului dereglat, ci şi din punct de vedere al subiectivităţii sale, al naturii sale umane”. Politzer arată că psihologia medicală este ,,psihologia care pune în centrul ei drama persoanei umane aflate în situaţia de boală”. În acest context putem spune că a comunica cu pacienţii este un proces complex care cere atenţie,timp,efort,implicare,pregătire.

Relaţia medic-pacient reprezintă cadrul în care se desfăşoară actul medical. Poate fi considerată ca o relaţie: Socială, Psihologică, Culturală. Orice medic trebuie nu doar să aibă cunoştinţe practice despre starea medicală a pacientului, dar şi să fie familiarizat asupra psihologiei individuale a pacientului. Este de datoria medicului să se facă perceput corect de către pacienţii săi pentru a fi cunoscute caracteristicile rolului şi statutului de practicare a medicinei în societatea contemporană.
Pentru practicarea profesiunii medicale sunt necesare aptitudini deosebite. Unele dintre ele au un caracter general sau comun oricărei activităţi intelectuale şi se bazează pe existenţa aptitudinii generale a inteligenţei superioare. Aptitudini particulare necesare profesiunii medicale sunt: spiritul de observaţie, abilitatea de a comunica, acordarea unei valori importante demnităţii condiţiei umane, răbdarea şi compasiunea, înţelegerea empatică.

Comunicarea în relaţia medic – pacient este foarte importantă în practica medicală. Motive etice, morale, profesionale, obligă medicul să ofere pacientului informaţii relevante asupra bolii lor. Comunicarea în relatia medic – pacient înseamnă a raspunde prompt, onest şi înţelegere la diferite nevoi şi cereri faţă de actul medical, care va trebui însoţit întotdeauna de conştiinţă etică; viaţa apare ca valoarea cea mai ridicată a lumii materiale, iar sănătatea reprezintă bunul suprem al omului, ea nu are preţ. În aceste situaţii felul în care alegem să relaţionăm cu pacientul în funcţie de situaţia în care ne aflăm ne poate fi de mare ajutor dacă înţelegem rolul comunicării. Comunicarea este un instrument pe care-l folosim zi de zi, în mediu familial, de serviciu, de prieteni şi poate fi îmbunătăţită în timp, prin practică şi antrenament.

În ceea ce priveşte, comunicarea terapeutică trebuie văzută ca o interacţiune dintre medic şi pacient, în cursul căreia medicul se focalizează pe nevoia pacientului de a promova un schimb eficient de informaţii cu medicul. Comunicarea cu pacientul trebuie să fie concordanţă cu starea lui actuală, cu posibilităţile lui de înţelegere şi asociată cu elemente de sprijin pentru a influenţa pozitiv evoluţia bolii sale.

Scopul comunicării medicale implică stabilirea relaţiei terapeutice, înţelegerea perspectivei pacientului, explorarea gândurilor şi emoţiilor acestuia şi ghidarea acestuia în rezolvarea de probleme. Cadrele medicale trebuie să se aproprie şi să-i cunoască mai bine pe beneficiarii îngrijirilor, să ofere îngrijiri mai bune, individualizate, complete şi continue. Altfel spus, ar fi de preferat ca pacienţii să fie trataţi necondiţionat. Boala este ruperea echilibrului armoniei, care se traduce prin suferinţă fizică, psihică, o dificultate sau o inadaptare la o situaţie nouă, provizorie sau definitivă. O persoană “intra în boală” cu un anumit tip de sistem nervos şi de temperament, cu un anumit caracter şi inteligenţă, cu o anumita ereditate, cu complexe şi păreri preconcepute, cu un anumit orizont cultural şi de aceea bolnavul ia diverse atitudini faţă de boală, dar în acelaşi timp şi faţă de echipa medicală: încredere, stimă, simpatie, însă – posibil – şi îndoială, teamă, dispreţ, ură. Competenţa profesională se demonstrează prin cunoştinţe teoretice aprofundate şi capacitatea de a le aplica într-o activitate creatoare, de îngrijire individualizată, personalizată, competentă şi umană.

Componenţele esenţiale ale comunicării terapeutice sunt: Confidenţialitatea, Caracterul privat, Respectul pentru limite, Dezvăluirea de sine, Atingerea, Ascultarea activă, Utilizarea abilităţilor de observare.
În concluzie, comunicarea contează. Comunicarea facilitează realizarea unei relaţii de încredere medic-pacient, a unei adevărate alianţe cu scopul îmbunătăţirii calităţii vieţii şi a stării de sănătate a pacientului, şi, de ce nu, a creşterii prestigiului medicului. Relaţia medic – pacient se bazează pe o comunicare adevărată, autentică. Comunicarea autentică implică o ascultare în care eşti atent la cuvintele, valorile şi lumea interioară a celuilalt.

Bibliografie:
1.Publicaţii
Alina Coman – 2008 – “Tehnici de comunicare “ – Bucuresti – România – Editura C.H.Beck
A.F.van der Brug, A.E. de Vrede Filip – 1996 – „Manual de nursing psihiatric” – Olanda – MAD Foundation, Ermelo
Martin Mueller – 2008 – „Psihologie sociala, experienţa personală din Germania” – Cluj-Napoca – România – Editura „Limes”
2.Documentare Web:
Prof. dr. Doina Cosman, catedra de psihologie clinica, UMF CLUJ – Comunicarea în medicina
Dr. Loveanu T. Ionut Horia – Comunicarea în cabinetul de medicina familiei
Direcţia de Sănătate Publică Bihor – www.aspbihor.ro/a-z/c/Comunicarea
Comunicarea între pacient şi echipa medicală – www.medicultău.com
Etica – Cuvânt fără limite în profesia de asistent medical – www.camr-bv.20m.com
Comunicarea în cabinetul de medicina familiei – Dr.Laurenţiu Remus Badea /Dr.Victor Daniel Ionescu ; www.coltuc.ro
Tehnici pentru îmbunătăţirea comunicării medic-pacient (I) , Autor: Dr. Claudiu Tronciu Publicat, Medica Academica
Fundaţia pentru SMURD –Programe de instruire

Related Posts

Facebook

Get the Facebook Likebox Slider Pro for WordPress